În declarațiile lui, apar două nume ca repere — Tina Turner și Tamara Buciuceanu Botez — nu ca simple comparații, ci ca exemple de decizii luate fără compromisuri. Ideea nu este „să dispari”, ci să te oprești într-un moment în care încă ești tu, nu o variantă obosită a ta.
„Nu-mi doresc să cânt mult! Atât cât am să pot, am să cânt! Marii artiști au preferat să se retragă în vogă fiind. Am adorat-o pe Tina Turner. Am și astăzi autograful ei, cu ștampilă oficială, de la fan-clubul din New York.”
“E înrămat la mine acasă! Ea s-a retras în plină putere. La fel, marea actriță a noastră, Tamara Buciuceanu Botez. Ca atare, nu-mi doresc să cânt până la o vârstă respectabilă, până la adânci bătrâneți.”
În aceste fraze se simte ceva ce rar se spune public: nu toți visează să rămână pe scenă „oricât”. Unii vor să rămână memorie bună, nu obișnuință. Iar pentru un artist asociat cu emoție, cu momente de familie și cu repertoriu care revine în fiecare sezon, orice schimbare de direcție lovește altfel.
De aceea, când Fuego vorbește despre echilibru și despre felul în care vrea să se raporteze la scenă, mesajul nu sună ca o criză de moment, ci ca o decizie care se construiește în timp, cu o luciditate care poate surprinde.
Fuego a spus că ia în considerare retragerea din industria muzicală, insistând că își dorește să cânte doar atât cât va putea urca pe scenă „decent” și să păstreze calitatea pe care publicul o așteaptă de la el.
Comentariu
Salvează-mi numele, emailul și site-ul web în acest navigator pentru data viitoare când o să comentez.