Am rămas fără cuvinte. Ceașca de ceai pe care o țineam în mână părea brusc prea grea. Ramona nu a clipit nici măcar o secundă. Fiul meu, Andrei, s-a uitat în altă parte, cu maxilarul încleștat, ca și cum s-ar fi pregătit pentru o furtună pe care știa că o merită.