„Fiule, Dacă citești asta, înseamnă că ai fost suficient de puternic să ajungi până aici.”
Mi-au dat lacrimile.
„Tot ce am este al tău. Casa. Conturile. Firma. Tot.”
Claudia a scos un sunet stins.
„Dar nu banii sunt cel mai important lucru pe care ți-l las.”
Am ridicat privirea spre ea.
„Îți las adevărul.”
Notarul a deschis un dosar suplimentar.
— Există un act anexat, a spus el. Un document medical.
Claudia s-a ridicat din nou.
— Nu vreau să aud!
— Ba vrei, am spus eu calm.
Notarul a citit.
— Test de paternitate. Efectuat în urmă cu 16 ani.
Claudia s-a prăbușit pe scaun.
— Rezultatul arată că domnul Andrei Vasile nu este tatăl biologic al lui Marian.
Tăcerea a fost totală.
— Cum adică…?, a bâiguit ea.
Notarul a continuat.
— Dar există un al doilea document. O adopție legală, completă, semnată de domnul Andrei Vasile.
Am închis ochii.
„Te-am ales”, scria tatăl meu. „Nu contează sângele. Contează cine rămâne.”
Claudia plângea acum.
— Marian… eu…
M-am ridicat.
— Ai plecat când aveam cea mai mare nevoie de tine. Tata a rămas. El a fost părintele meu.
M-am apropiat de ușă.
— Ai venit pentru bani. Pleci cu 10 lei și cu adevărul.
Când am ieșit, cerul era tot gri.
Dar pentru prima dată după mulți ani, eu respiram liber.