Așteptarea de a se alătura viata comunitara se poate estompa în mod neașteptat, așa cum sa întâmplat cu a chiriaş columbian identificat ca @taltalivan. Cu entuziasm, a pregătit gustări pentru a împărtăși ceea ce avea să fie primul său întâlnire a consorţiu în clădirea în care locuiește.
La sosire, Administratorul l-a informat că întâlnirea este exclusivă pentru proprietari și că participarea lor nu a fost permisă, deoarece proprietarul apartamentului urma să participe de la distanță. Iluzia de a face parte din comunitate a devenit o experiență de excludere, reflectată în imaginea pe care a împărtășit-o: stând în bucătărie, însoțită doar de gustările pe care le pregătise.
Publicarea lui @taltalivan pe rețeaua de socializare Xcunoscut anterior sub numele de Twitter, depășit 3 milioane de vizualizări si a acumulat mai mult de 124.000 de aprecieridevenind a experiență virală. Anecdota a generat un val de empatie și comentarii de susținere, cu mesaje precum „Lumea are nevoie de mai mulți vecini ca tine” și „Ei o pierd și tu o salvezi”, care au căutat să-l consoleze pe chiriaș și să scoată în evidență valoarea gestului lor.
Viralizarea poveștii a arătat identificarea multora cu situația și a deschis un spațiu pentru alți utilizatori pentru a-și împărtăși propriile experiențe pe întâlniri de proprietari. Unii au raportat experiențe similare de excludere, cum ar fi cineva care a urmărit adunarea de la balcon bănuind că nu a fost invitată.
Alții au amintit de situații tensionate, cum ar fi momentul în care poliția a intervenit într-o întâlnire după o ceartă aprinsă. Dintre comentarii, nu au lipsit avertismentele despre atmosfera conflictuală care domnește de obicei în aceste întâlniri: “Ați salvat o problemă. Întâlnirile proprietarilor nu sunt niciodată în pace. Cel mai puțin avea să se întâmple era să vedeți gustările zburând în aer”.
Aceste mărturii reflectă o realitate împărtășită de mulți chiriașilor: dificultatea de a se integra pe deplin în viața comunitară a clădirilor, mai ales în spațiile de decizie rezervate proprietarilor. Iluzia inițială de apartenență și colaborare se ciocnește adesea de norme și dinamici care îi exclud pe cei care nu-și dețin locuința, generând un decalaj între așteptările și experiența reală a celor care închiriază.
„Poți să te duci în continuare să asculți, să-ți dai cu părerea și să faci reclamații, dar nu ai vot”, „Cum o să meargă un chiriaș la o adunare? Îmi pare rău că ți-ai făcut speranțele, dar nu merge așa, din păcate. Oricum, te-aș fi invitat la gustări”, „Cred că e greșit că doar proprietarii care vorbesc, știe că în clădire se știe doar chiriașul care vorbește despre asta, atunci când chiriașul știe. cel mai mult despre proprietar, din moment ce el locuiește acolo citat”, au fost câteva dintre comentarii.
Uneori, speranța de a găsi un mediu primitor în comunitate este umbrită de tensiunea și dezamăgirea care marchează întâlnirile proprietarilor, lăsând pe mai mult de unul cu sentimentul că integrarea rămâne un scop îndepărtat.
